Sfarsitul lumii !?

– Experimentul Big Bang risca sa duca la formarea de gauri negre ce ar putea distruge planeta, avertizeaza oamenii de stiinta.
1 septembrie, 18:07
Numaratoarea inversa pana la experimentul Big Bang, programat pe 10 septembrie, in celebrul accelerator din Geneva, ii pune pe jar pe oamenii de stiinta. Cativa dintre ei avertizeaza ca Big Bang va duce la crearea de gauri negre ce vor distruge planeta, motiv pentru care incearca, pe ultima suta de metri, sa-l opreasca in instanta. Desi Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare (CERN) a dat asigurari ca aceste gauri negre vor disparea, la fel de repede cum au aparut, scepticii ii acuza pe oamenii de stiinta ai organizatiei ca se joaca de-a Dumnezeu si sustin ca nimeni nu poate oferi garantii ca gaurile negre nu vor creste rapid in dimensiune si nu vor devora Pamantul intr-o clipita, potrivit “The Sun”.
Peste noua zile, va avea loc prima incercare de a circula un fascicul de protoni prin acceleratorul Large Hadron Collider (LHC). Experimentul, care isi propune sa recreeze conditiile pe care le-a avut universul la o trilionime de secunda dupa explozia initiala, Big Bang, va conduce la crearea de gauri negre care vor distruge intreaga planeta, sunt de parere cativa oameni de stiinta. Acestia incearca sa opreasca in instanta cel mai puternic experiment facut vreodata in celebrul accelerator Large Hadron Collider (LHC), aflat la 100 de metri adancime sub orasul Geneva, la granita dintre Elvetia si Franta. Din tabara scepticilor face parte si profesorul Otto Rossler, de la Universitatea Eberhard Karls din Tubingen, Germania. Impreuna cu cativa colegi, el a depus o plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Haga impotriva celor 20 de tari care finanteaza proiectul CERN, cel mai mare laborator de accelerare si studiere al particulelor elementare din lume.
“Este cat se poate de plauzibil ca aceste mici gauri negre sa supravietuiasca, sa creasca si sa inghita planeta din interior catre exterior”, a declarat profesorul, citat de “The Sun”. CERN a sustine, insa, ca experimentul “nu va produce nimic care nu se manifesta in mod obisnuit in natura”. Organizatia insista asupra importantei experimentului, menit sa recreeze conditiile pe care le-a avut universul la o trilionime de secunda dupa Big Bang si sa dezlege secretele materiei care alcatuieste tot ceea ce este cunoscut in Univers, noteaza “The Sun”. In data de 10 septembrie, supranumita si “ziua butonului rosu”, acceleratorul Large Hadron Collider ar putea crea gauri minuscule in spatiu, care sa permita o forta limitata de calatorie in spatiu. In cazul in care testarea se incheie cu succes, aceasta ar fi totodata prima “masina a timpului” creata vreodata. Cercetatorii de la CERN se asteapta sa descopere cu ajutorul controversatului experiment, noi particule de materie, dar si noi dimensiuni, mai noteaza “The Sun”.


LHC este cel mai puternic acceelerator de particule din lume, producând fascicule de şapte ori mai energetice decât următorul cel mai puternic accelerator din lume (n.t. acceleratorul Tevatron de la laboratorul american Fermilab). De asemenea, LHC va produce de 30 de ori mai intens atunci când va atinge funcţionarea optimală, probabil prin 2010. LHC-ul este găzduit în un tunel lung de 27 de kilometri (n.t. aflat la 100 de metri adâncime sub oraşul Geneva, la graniţa între Elveţia şi Franţa). În plus, LHC-ul foloseşte tehnologii care nu ar fi fost posibile acum 30 de ani (n.t. Acum 25 de ani a început construcţia acestui tunel pentru un accelerator care accelera şi ciocnea electroni şi pozitroni, denumit LEP). Astfel, în un anume fel, LHC-ul este propriul său prototip.


Camera de Control a CERN, de acolo de unde LHC-ul va fi operat şi unde televiziunile vor avea acces pe 10 septembrie.

A porni un accelerator nu e la fel de simplu ca a aprinde lumina într-o cameră. Testele de validare cupriind mai multe etape. Întâi, fiecare din cele opt sectoare ale acceleratorului sunt răcite. Apoi, 1600 de magneţi superconductori sunt testaţi electric şi, rând pe rând, curent la valoarea nominală este făcut să treacă prin fiecare dintre ei. Urmează pornirea simultană a circuitelor electrice din fiecare sector în parte, iar apoi simultană a celor opt sectoare. Astfel, toţi aceşti magneţi vor lucra ca un singur aparat.

Procedeul descris mai sus se apropia de finalizare la sfârşitul lunii iulie, căci toate cele opt sectoare operau la temperatura de 1.9 grade Kelvin (deasupra temperaturii de zero absolut, adică la -271 grade Celsius). Următoarea etapă o reprezintă sincronizarea LHC-ului cu acceleratorul Super Proton Synchrotron (SPS), adică ultima piesă din lanţul de accelerare (n.t. există mai multe acceleratoare, fiecare preluând protonii la o energie şi accelerându-i până la energie mai mare, apoi predându-i următorului accelerator, care îî accelerează mai departe. Ultimul din această serie este LHC-ul. Tot un astfel de lanţ de accelerare serveşte şi acceleratorul Tevatron de la Fermilab). Coordonarea celor două acceleratoare trebuie să aibă o precizie de mai puţin de o nano-secundă. Un prim test al acestei sincronizări este plănuit pe 9 august 2008 pentru fascicolul de protoni care circulă în sensul acelor de ceasornic. În săptâmânilor următoare va avea loc testul pentru fascicolul de protoni care circulă în celălalt sens de rotaţie. Testele vor continua şi în septembrie, pentru a ne asigura că întreaga maşină (întregul lanţ de accelerare) este gata pentru a accelera şi ciocni fascicule de protoni la energia de 5 TeV pe proton. Aceasta este ţinta de energie pentru 2008. (n.t. spre comparaţie, acceleratorul Tevatron de la Fermilab, care este în prezent cel mai energetic accelerator din lume, are protoni la energia de 1 TeV, iar când LHC-ul va atinge energia nominală în 2009, va avea 7 TeV pe proton). Dacă toate testele sunt cu succes, pe 10 septembrie LHC-ul va primi fascicule de protoni la energia de 0.45 TeV.

Odată ce se va confirma că cele două fascicule la 0.45 TeV for circula stabil în sensuri diferite, ele vor fi puse să se ciocnească. Apoi fasciculele vor fi accelerate până la 5 TeV, ducând frontiera fizicii particulelor şi mai departe (n.t. În prezent, coliziunile cele mai puternice sunt cele de protoni şi antiprotoni ale acceleratorului Tevatron, fiecare având 1 TeV pe proton sau antiproton).

"Terminăm acest maraton cu un sprint", spune Lynn Evans. "A fost un efort susţinut şi cu toţii suntem nerăbdători să lansăm programul de cercetare de la LHC".

CERN va lansa în mod regulat ştiri despre acest progres, până când vom ajunge la coliziuni de particule. Jurnaliştii care doresc să fie prezenţi la CERN pentru primele coliziuni pe 10 septembrie trebuie să fie acreditaţi cu biroul de presă al CERN. Datorită capacităţii limitate, prioritate se va jurnaliştilor de ştiri. Evenimentul va fi transmis şi pe internet la http://webcast.cern.ch şi va fi distribuit şi prin reţeaua de televiziune Eurovision.

Un centru media va fi instalat şi la sediul principal de la CERN, iar acces la centrele de control ale acceleratorului şi experimentelor sunt limitate şi vor fi alocate primilor veniţi. Acestea includ posibilitatea de a filmla din Centrul de Control al CERN, de unde LHC-ul va fi operat. Numai televiziunile vor putea avea acces in Centrul de Control al CERN. Nu va fi posibil accesul în tunelul acceleratorului.

Pentru mai multe informatii şi procedurile de acreditare, vă rugăm vizionaţi: http://www.cern.ch/lhc-first-beam


CERN, sau Laboratorul European de Fizica Particulelor, denumit în franceză Centre Europeen de Recherche Nucleaire şi în engleză European Organization for Nuclear Research, este cel mai mare laborator din lume în domeniul fizicii particulelor. Locaţia sa este la Geneva. În prezent, statele membre (în albastru ţările fondatoare, iar în verde ţăriile care au aderat la CERN mai târziu) sunt Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia şi Ungaria. (n.t. România este ultima ţară din fostul lagăr socialist care nu este încă membră CERN, până şi Bulgaria este membră încă din 1999!). India, Israel, Japonia, Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii, Turcia, Comisia Europeană şi UNESCO au statut de Observator.

Declaraţia de presă a CERN din 7 august 2008 poate fi citită în original aici. Ea a fost tradusă de Adrian Buzatu pentru www.StiintaAzi.ro şi www.FizicaParticulelor.ro . Pozele au fost adătugate de noi, nu erau în declaraţia de presă iniţială, mai puţin prima poză.


Din cate am citit doar asta ar fi stirea adevarata...nu se poate ca nimeni altcineva sa nu fi anuntat gaurile negre daca erau acolo...Si nu cred ca ei sunt Dumnezeu sa stie exact ce se va intampla..Cat despre CERN...Nu prea au sanse sa faca masina timpului...Ganditi'va si voi cum ar fi ziua de azi + dinosauri

Sfârşitul lumii a venit şi a trecut ca o zi normală de lucru. Pentru unii, pentru ceilalţi, cei avizaţi, abia a început. Cum s-ar spune, e apocalipsa pentru connaisseuri. Am avut sentimentul acesta clar, cum că am ajuns dintr-o eroare la acest sfârşit anunţat al lumii când, în sala de conferinţe a Centrului European pentru Cercetări Nucleare de lângă Geneva, o mare de oameni a început să aplaude un ecran negru. Pare-se că eu clipisem şi pierdusem istoria. Adică momentul lansării primului fascicul de protoni în megaacceleratorul LHC. Mai târziu l-au dat în reluare cu încetinitorul şi l-am văzut. N-am aplaudat pentru că şi-ar fi dat toţi seama că sunt dintre neiniţiaţi.

Dar l-am văzut: un punct luminos, minuscul în mijlocul unui ecran banal, semn că marele experiment a început. În acest moment, în timp ce eu scriu şi dumneavoastră citiţi, milioane şi milioane de particule invizibile gonesc pe cea mai rapidă pistă de alergare din lume, străbătând continuu, cu viteza lumii, un cerc cu circumferinţa de 27 de kilometri. Făcând adică 11.000 de ture pe secundă. Se pare că aceşti protoni vor fi alergaţi o vreme în sensul acelor de ceasornic, după care, dacă nimic nu-i opreşte, vor fi întorşi din drum şi vor face acelaşi traseu cu aceeaşi viteză în sens invers. Nu-i vedem, dar ei sunt acolo la 100 de metri sub pământ, şi nişte fizicieni în criză de imagine ne spun că ar trebui să ne temem. Pentru că, pe 21 octombrie, după ce 9.000 de magneţi au accelerat protonii până la 99,9 la sută din viteza luminii, va începe marele test: momentul în care particulele se vor ciocni creând energii inimaginabile.

Patru detectoare la care au lucrat şi fizicieni români vor înregistra datele din accelerator, iar în următoarele decenii mii de oameni de ştiinţă din toată lumea vor avea sarcina să analizeze miliardele de instantanee luate. Dar nu vor fi banale fotografii cu particule invizibile intrând în contact. Vor fi fotografii de la naşterea Universului, pentru că impactul protonilor va recrea condiţiile de după Big Bang. La o milionime de secundă după. E singurul instanteu lipsă din albumul de familie. Plastic spus, momentul secundă. Cel în care o particulă ciudată botezată Higgs, sau particula lui Dumnezeu, a creat masa pentru ca noi să ne putem naşte. E un eveniment de dimensiuni astronomice care va revoluţiona fizica, va schimba perspective şi ne va da viaţa peste cap. Ni se promite o nouă lume în care cunoaşterea va atinge cote inimaginabile. Pe scurt, un fel de sfârşit al lumii, dar nu chiar apocalipsa. Pentru că fizicieni responsabili ne asigură că din ciocnirea protonilor nu vor rezulta găuri negre.

Teoretic e posibil, practic e puţin probabil. În natură, ni se spune, coliziuni de genul acesta au loc de 10 milioane de milioane de ori pe secundă. Şi încă nu ne-a înghiţit nici un monstru cosmic. Iar faptul că dumneavoastră citiţi aceste rânduri e o dovadă că sfârşitul lumii s-a amânat.

---

În ciuda isteriei generale, cei 20.000 de oameni de ştiinţă care lucrează la proiect de 15 ani sunt convinşi că nu pun în pericol Terra

Cât de mică este „cea mai mică” particulă de materie? Ce este misterioasa „materie neagră” despre care fizicienii consideră că reprezintă cel puţin 23 la sută din masa Universului? Ce anume – sau mai degrabă Cine pentru cei credincioşi – ţine Universul în viaţă? La fiecare dintre aceste întrebări îşi propun să găsească un răspuns creatorii celui mai mare accelarator de particule din lume, aşteptat să-şi înceapă funcţionarea astăzi. La graniţa dintre Franţa şi Elveţia, într-un tunel circular (cu circumferinţa de 27 km şi săpat în munte, la 100 metri adâncime), Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) speră să pună în funcţiune nicidecum „un tunel către iad”, ci cel mai mare laborator de fizică din lume.

În acest tunel, căptuşit cu circa 5.000 de magneţi supraconductori, răciţi la minus 271,25 grade Celsius, vor fi propulsaţi protonii (particule subatomice cu sarcină electrică pozitivă) cu viteze uriaşe – câte 11.245 de asemenea particule vor fi eliberate în fiecare secundă. Pentru că protonii vor fi lansaţi (sau „acceleraţi”), simultan, din ambele sensuri, va avea loc şi „ciocnirea” lor la o viteză aproape egală cu cea a luminii (mai precis 99.9999991% din aceasta). În acele momente (care nu vor dura decât câteva fracţiuni de secundă) se va degaja o căldură imensă (apreciată a fi de circa 100.000 ori mai mare decât în interiorul Soarelui), dar se vor crea şi condiţiile apariţiei de noi particule.

Chiar dacă durata lor de viaţă va fi infimă, toate datele despre existenţa lor – a acestor „hadroni”, de aici şi numele acceleratorului, Large Hadron Collider (LHC) – vor fi înregistrate din patru puncte de observaţie („detectoare”) amplasate de-a lungul tunelului. Fiecare dintre aceste detectoare (de mărimea Arcului de Triumf de la Paris) va conţine nenumărate instrumente de măsură şi camere video, menite să observe cele câteva sute de coliziuni pe secundă între protoni. Toate înregistrările despre aceste „ciocniri” de particule vor totaliza milioane de gigaocteţi de date digitale în fiecare an. Informaţiile vor fi stocate şi trimise spre analizare către 200 de laboratoare de fizică din lume, vreme de cel puţin două decenii.

„Particula lui Dumnezeu”

Una dintre particulele căutate de fizicienii care au privilegiul să lucreze la LHC ori să prelucreze datele înregistrate de acesta este aşa-numita „particulă a lui Dumnezeu”, adică acea particulă care ar explica de ce obiectele au masă. Această particulă ar fi fost definită, teoretic, de către profesorul britanic Peter Higgs, în 1964, cu referire la cele trei sferturi din particulele subatomice, despre care fizicienii cred că omenirea nu le-a descoperit încă. Indiferent dacă oamenii vor privi experimentele CERN din perspectiva teoriei ateiste a naşterii Universului dintr-o materie preexistentă (care ar fi „explodat” acum 13,7 miliarde de ani) sau a unui Creator, nimeni nu poate şti cu precizie ce poate să descopere LHC. Potrivit actualului director general al CERN, Robert Aymar, citat de Le Figaro, experimentele vor descoperi „lucruri la care nu ne aşteptăm”, oferind exemplul unui alt instrument care a revoluţionat ştiinţa, respectiv microscopul optic, „care a permis descoperirea globulelor roşii şi a bacteriilor cărora nimeni nu le bănuia existenţa”.

Găuri negre – posibile, dar nu periculoase

Între posibilele reacţii produse de pornirea LHC, unii cercetători invocă „găurile negre”, acele corpuri cu densitate suficient de mare pentru ca nimic să nu scape din câmpul lor graviaţional decât dacă ar avea o viteză mai mare decât cea a luminii. Asemenea mici găuri negre ar putea să scape din LHC şi să se îndrepte spre centrul Pământului, de unde să înceapă „devorarea” acestuia. Deşi un chimist german i-a chemat în judecată la CEDO pe cercetătorii de la CERN, cea mai mare parte a comunităţii ştiinţifice respinge acest risc, iar Curtea nu a acceptat plângerea.

---

România – parte la construcţia celui mai performant accelerator nuclear din lume

România va fi membru fondator al proiectului celei mai avansate instalaţii de studiu al particulelor elementare din lume. Construcţia Laboratorului pentru Cercetarea Ionilor şi Antiprotonilor (FAIR) va începe anul viitor la Darmstadt, în Germania, şi va costa un miliard de euro. Proiectul internaţional, în care sunt implicate 12 state europene, China şi India, constă în construcţia unui accelerator nuclear, cu circumferinţa de peste un kilometru, la adâncimea de 24 de metri sub pământ.

România urmează să participe la cheltuielile de investiţie în infrastructură şi va deţine 1% din capitalul laboratorului. Contractele dintre cele 14 ţări vor fi semnate în 7 noiembrie, la Darmstadt, România fiind reprezentată de preşedintele ANCS, Anton Anton, şi de Nicolae Zamfir, directorul Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Lucrările la instalaţia nucleară vor fi complet finalizate în anul 2017. (R.F.)

---